Adevăr Unii spun că Dumnezeu ne-a-nchipuit și a plecat Ne-a uitat în graba Lui spre alte galaxii Iară noi din prima zi am tot crezut și L-am visat Cum visează un orfan prin negrul serilor târzii. Alții spun că Dumnezeu nu S-a născut Și există doar în gândurile noastre prea flămânde Spun că noi L-am fi  cioplit pe Cel fără-nceput Și când vrem, tot noi în văi de gânduri L-om ascunde. Demonii, se spune, că Îl știu, se tem de El Uneori Îl cred și-adesea galsu-I înfioară Dar ne mint să credem versul lor mișel Vor să ni-l transforme necinstit într-o povară. Slova Sfintei Cărți  cea fără de-ndoială Spune că venim din frământarea mâinii Lui Că avem asemănarea Lui ca umbră ideală Și vom fi ai Săi, de nu vom fi ai nimănui. Dumnezeu e tot, cu preadestul, aceluia ce crede Este chiar credință celui ce nu poate ști El aude când tăcem, și, când e negură, ne vede Dumnezeu e singurul ce-a fost de dinainte de a fi.

Zodia ca-nCER-ului Sau  Vremea DUCĂ-i Vodă Pentru unii, puțini, extrem de puțini este ca-n cer. Pentru alții, extrem de mulți, este ca pe vremea lui ”ducă-se”. Pentru cine e cer? Cine să-i ducă? Pe cine? Suntem ca vulpile lui Solomon, cineva ne prinde, ne leagă prin diverse conexiuni, apoi dă foc între noi. Ceea ce urmează este simplu de constatat, distrugere, pârjol, catastrofă. Un foarte sadic joc în care mor toți jucătorii uciși de chiar incendiul provocat tocmai de ei înșiși. Privit de aproape nu se vede decât furia, încruntarea, competiția supraviețuirii, nu se aud decât gemetele luptei, trăsnetele nervilor și ale nerăbdării, nu miroase decât a pustiire. Privit de la distanță, se vede un glob , fost albastru, acum un vulcan în erupție, o erupție dinspre toate punctele cardinale. Un tăvălug ucigător care deformează, uniformizează, otrăvește, provoacă și apoi sare în aer. Oamenii se comportă ca și condamnații din camerele de gazare,...