ACELA sau actorul
LAMURIRE
UN VUIET PE’NALTIMI

________________________________________________

ACELA sau actorul

De ce sa Te-alegem pe Tine Isuse?
Tu nu stii fotbal, nici tangou si nici razboi.

De ce sa Te urmam?
Când niciodata n-ai venit cu noi prin discoteci
Si niciodata n-ai dansat;
n-am auzit ca-ai fi cântat cândva macar un singur rock adevarat.

Toti fanii Tai cu chipuri de icoana
Sunt depasiti ca orice utopie
Si toti, niste martiri cu capu-n nori
Nu stiu de altceva decât sa creada.

Nu esti patron sau lider militar separatist
Nu esti nici stea de film;
n-ai tatuaje, nici pletele murdare si porti înca sandale,
când sunt la moda cizmele cu pinteni,
chitarile si aparatele cu casti.

Ce semne, ce minuni mai stii sa faci?
În veacul nostru bântuit de alte ritmuri.
Noi toti, cu cizmele din piele, cu pinteni si cu plete nespalate
Cu rock pe buze si în casti,
Cu hainele doar zdrente si dragoste murdara;
Avem nevoie de un star, ne trebuie un  lider!
De asta întrebam: Esti Tu Acela?
Sau asteptam pe altul?
… .. .
Da, Eu sunt.
Dar cântul Meu e mult mai lent,
Pentru ca nu poti purta crucea cântând rock.
Si-aveti dreptate, mai port înca sandale
Fiindca la inima omului se ajunge numai pe jos.
Nu-s lider militar, pentru ca nu poti iubi si ucide.
Nu sunt nici stea de cinema,
Actorul nu sunt Eu,
Actorul este el, Înselatorul,
El m-a ranit, deci tatuaje am, în piept, pe mâini, pe frunte si picioare.

Actorul va juca un ultim episod
Actorul nu sunt Eu, actorul este el, Înselatorul.

Eu, ….Sunt Acela… Care-am murit pentru ca v-am iubit.

LAMURIRE

Daca astept cerul
Îl astept – nu pentru ca aici mi-am ispravit alergarile
Sau pentru ca undeva
Mi s-au proptit cautarile;

Daca visez acasa
Nu visez pentru ca se-ntuneca zarea
Sau pentru ca noptile lungi îmi bântuie cararea;

Si daca plâng
Nu plâng nicicum ca la pomana,
Nici nu ma cain pentru viata scurta
Sau dusmana.

Daca-s satul,
Daca visez,
Si daca plâng,
N-o fac nici de satul, nici de flamând,
O fac fiindca mi-e dor de-acasa si de Tata;

Mi-e pur si simplu dor…
Si gata.

Un vuiet pe’naltimi

Un vuiet se aude pe’naltimi
A tânguire,
A rupere de vremi,
A stingere de lumi.

Un vuiet se rasuna dinspre’nalturi
A freamat
Dinspre nestiut.
Ceva ca si atunci când valul
Îsi frânge nesfârsitul drum spre maluri.

Un vuiet dinspre undeva din slavi
Învaluie’n mister a noastra cale
Si murmura
O soapta de durere,
Învolburând a inimii visare.

Un vuiet, urla a furtuna
Acolo unde gândurile bat,
Acolo unde timpul e tinut în mâna
Si unde îngerii spre noi sunt gata de plecat.

Un strigat se aude pe’naltimi
Rasuna dinspre clipa marilor strigari
E biruinta nesfârsirii de lumini,
E clipa inimilor noastre
Catre zari.

Un vuiet, îl auzi?… rasuna-aproape
Strabate’n lacrima privirilor trudind spre cer.
Un strigat, de lumina si de noapte
Inima, tu,
Nu vrei s-asculti de el?

Citeste volumul VUIET PE`NALTIMI, Editura Prisma, Târgu Mures, 1996