METAFORA PENTRU PRINTESA
COLIND DE PRIMAVARA
CERTITUDINE
MAI STII?
TE-ASTEPT
DOR
ANOTIMP

______________________________

Metafora pentru Printesa

În lumea noastra,
necuminte,
metafora ramâne
ca o sclipire prin
care inima se tradeaza.
Prin cuvinte marturisim
ca iubim, ca ni se face
dor si sufletul ni se
desface precum
armele pe cale,
pentru ca inima
pereche sa calce
si sa fie pentr-o
clipa fericita.

COLIND DE PRIMAVARA

Dinspre stele ninge luna
cu flori albe de cires,
tu esti vesnic numai una
fara seaman,
fara nume,
Eu culeg de prin luceferi
împletire de minune
sa-ti astern în cale pres.

CERTITUDINE

Nu vei putea nicicând apune,
esti limpede
ca o aripa de cocor,
ce trece peste mari si peste lume
si nu se-abate niciodata…
La fel si tu
vei fi mereu
cel mai frumos colind în zbor.

MAI STII?

Mai stii
când te-am privit în ochi?
Iar tu sfioasa ca un freamat
ai spus “Da”,
fara sa stii
ca-asa va fi?

TE-ASTEPT

De-atâtea ori te-astept
sa-mi curgi prin brate catre vise
si sa te mângâi fara sa te-ating
sa-ti împlinesc si cele nepromise.
Astept sa tea dun si sa ma mir
cum straluciri prin turme de planete
sub stralucirea ta se sting.

De-atâtea ori te-astept
mai scumpa decât aur de Ofir
sa-mi curgi prin vise catre mâna
si sa te mângâi ca pe un safir.
Sa fii a mea pentru vecie
sa te desmierd ca pe-o minune,
sa fii frumoasa mea stapâna!

DOR

Pasilor tai le-am învatat masura
Îti stiu si freamatul din suflet coborând
Dar nu sriu, poate,
Sa îti astern în cale inima, faptura,
Sa te opresti când prea grabit vor fi
izvoarele curgând.
Culeg din ochii tai frânturi de stele
Nebanuite adâncimi de straluciri
Iar pasii mei alearga însetati spre ele
Si nu stiu sa le strâng,
Ori sa ma scald în rascolitele-ti priviri.

Ti-am navalit în clipa ta de vise
Si nu stiu daca tu visezi la mine ori în gol,
Dar stiu ca as fi trist
Sa-ti vad sperantele cumva ucise
Ori asteptarea mâzgâlita cu namol.
Ma tot întreb daca în palma ta cuminte
Mai simti iubirea mea mereu
Fiindca-as vrea
Sa-ti limpezesc lumina ta fierbinte,
Sa-ti spun ca stiu când ti-este greu.

Vei fi amurgul meu blajin ca o minune
As vrea sa-ti fiu un strop de liniste
macar
Sa mi te-adun în brate
Si dorul meu sa-ti poata spune:
Ca esti nebanuit de marele meu dor.

Si sa-ti astern sub talpi, agale
Iubirea mea, ca un covor,
Pe care tu, pasind,
Sa fii mereu printesa;
Îti spun: în fiecare zi mi-e tare, tare,
dor.

ANOTIMP

Cerne vremea peste noi
Bruma trecerii spre stele
Nu exista înapoi,
De esti singur, de esti doi
Drumul urca înspre ele.

Anii scutura din gene
Amintiri printre uitari
Visele traiesc alene
Împlinirea lor se teme
Parca mâine a fost ieri.

Numai tu, frumoasa doamna
Nu te schimbi în nici un fel,
Chiar când anii te îndeamna
Nu poti fi nicicum o toamna
Esti un fel de ghiocel.

Vremea trece, vremea vine,
Vremuieste peste noi
Însa, viscolul, stii bine,
Nu se-asterne peste tine
Ci peste copacii goi.

Cine stie ce minune
Ti se poate întâmpla;
Sa ramâi si-n soare-apune
Nume mai presus de nume
Limpezime, zori si stea.

Sa traiesti stimata doamna
Tot frumos în zori si-n seara
Nu uita, nu esti o toamna,
Anotimpul tau înseamna
Ca ramâi o primavara.