As vrea când mor, sa mor în cer
În umbra dintre stele
Macara una dintre ele
Sa vesniceasca rostu-mi efemer.
As vrea sa mor, când mor, în zbor
Cu aripile largi în soare
S-adun cometele într-o ninsoare,
Sa nu-mi mai treaca trecatorul dor.
As vrea oricum sa mor în viata
Cum moare steaua pe orbita
Lumina sa-mi ramâna rascolita
S-o prinda ceasul dinspre dimineata.
Feed RSS pentru acest articol. URL TrackBack
ianuarie 28th, 2009 at 9:49 am
Ai darul de a citi gandurile prietenilor si de cele mai multe ori cuvintele tale nu sunt doar ale tale. Cred ca tot mai multi citind poezia (care e mai mult decat o poezie) au constatat ca acestea sunt si gandurile lor. Eu sunt printre ei.
PS: Ce e cu “macaraua” (Macara una dintre ele)
ianuarie 28th, 2009 at 3:39 pm
e măcară, adică măcar + ă
ianuarie 28th, 2009 at 4:44 pm
Pt alexa: Multumesc Dane ca nu ai raspuns. Asta inseamna ca ai prins poanta.
ianuarie 28th, 2009 at 5:40 pm
[...] Articol preluat de pe danielchirileanu.ro. Click aici pentru a citi acest articol pe site-ul sursa. Voteaza acest articol: (Nici un vot inregistrat) [...]
ianuarie 28th, 2009 at 7:47 pm
Ma jucam pe marginea apusului
de-a cuvintele…Puzzle viu in sufletul muritorilor. Culoare, asteptare, dor pictat cu maiestrie…din cuvinte.
ianuarie 29th, 2009 at 2:53 pm
Ok, poţi să-l ştergi, dar eu tot o să-l scriu(pentru că e blogul tău personal):
“de ce oare aş vrea să spintec pielea ta ca pe o dantelă roşie
de ce oare aş vrea să îţi ating creierul
să-l ţin în mâini şi să-i spun iată-te în sfârşit iubitule
de ce oare aş vrea să înghit singurătatea ta ca pe o carne crudă
de ce oare l-aş căuta pe dumnezeu doar ca să-i smulg unghiile una câte una
de ce oare aş vrea să-ţi pipăi genele
doar ca să mă-ncredinţez că am contact sexual cu un înger
de ce oare vorbesc ca o femeie pierdută şi prăbuşită sub felinare.”
(Dantela Roşie – Roxana Cesereanu)
E tot o dorinţă, dar e ALTFEL, nu?
and i like it.
ianuarie 30th, 2009 at 4:22 am
Alexa,
la ora asta tre sa mai citesc de vreo 15X ca sa vad daca ma prind.
deci il las , nu-l sterg
ianuarie 30th, 2009 at 4:26 am
Kristhine,
ai grija ca se poate cadea de pe margine chiar si de apus, daca e tarziu
asa cum se poate muri si in cer
ianuarie 30th, 2009 at 10:57 pm
Daniel, daca e sa cad de pe marginea apusului, stii unde ajung? In toiul rasaritului, acolo unde zborul cu aripile largi in soare e doar un inceput. Pamantul e rotund pentru toti.
februarie 1st, 2009 at 2:41 am
vechitura,
suna fain, te duci cu gandul la oxid, la patina la ceva ce pretuiesc doar cunoscatorii.
ei bine vino oricand pe blog, de asta e
presupun ca ne stim deja
februarie 4th, 2009 at 5:09 pm
ei, ai prins esenta, nu pot decat sa ma bucur, mi-era teama ca pentru unii nickul meu ar sugera ceva mucegait
martie 15th, 2009 at 12:31 am
Hei! O vechitura….cum sa ne sugereze nick-ul tau ceva mucegait?Nicidecum!..Lucrurile vechi sunt cele mai valoroase..Deci,nicicand nu-si pot pierde din valoare!God bless you!;)
martie 16th, 2009 at 7:46 pm
pt vechitura….Tu stii cat valorezi in ochii lui Dumnezeu?! Foarte mult…El si-a dat viata pt tine…ce zici?! Inseamna ca meriti toata atentia noastra! Nu uita: eu astept sa te REvad!