AM RASPUNSURILE, ma felicit ca l-am întrebat

1. Pentru  studentii tai esti domnul profesor doctor, pentru mine esti  prietenul cu care ma voi reîntâlni de oricâte ori pot chiar si în gândul meu, cu aceeasi mare placere. Cine esti tu de fapt? Poti sa ne spui în câteva cuvinte?
Unul dintre cei multi care traiesc pe lumea noastra. Poate ca „priebeag si calator” descrie cel mai bine viata mea daca ma gândesc ca am plecat de acasa de la 10 ani ca sa studiez muzica si daca pun la socoteala ca am ajuns „pâna-n Patagonia” ca sa termin teologia. Grele întrebari pui Daniele! Ce sa-ti mai spun: un iubitor al cartilor (îmi place sa citesc mult, si nu doar teologie), pasionat de informatica (programare), iremediabil „bolnav de muzica”. Un „liliac” dupa cum bine stii, daca iau în calcul orele la care ma culc. Am din fericire o sotie pe masura, cu care împart multe din hobby-urile mele si care ma completeaza perfect în multe lucruri între care si orarul nocturn. Ce sa mai adaug? Poate pasiunea mea pentru limbile moarte (ebraica în special). Cam atât.
2. Ce a facut Laurentiu Ionescu în ultima vreme? Ceva care sa fie important în ochii tai.
Ca sa citez vorba noastra româneasca „mi-am tocit coatele”. În ultima perioada principala prioritate a fost terminarea tezei de doctorat. Acum ca s-a terminat pot sa continui un proiect pe care l-am început de mai multa vreme si care constituie un vechi hobby. E legat de muzica de orga. Construiesc o consola orga care sa poata fi conectata la computer. Are patru manuale si pedalier. Asta îmi va permite sa pot cânta si asculta o orga cu tuburi în casa mea. (Îti închipui ce încântare ar fi pentru vecini daca n-ar exista castile!!!)

3. Preocuparea, studiile tale, catedra ta, au legatura foarte strânsa cu Biblia. Ai un verset care înseamna foarte mult? De ce se leaga în viata ta acest verset?
Greu de ales! Luca 19:5. Acesta este versetul pe care l-a auzit bunica mea când eu aveam în jur de un an si intrase cu mine într-o biserica evanghelica. Atunci bunica mea a luat decizia sa-l urmeze pe Dumnezeu si tot atunci a înaltat o rugaciune „fa Doamne ca acest copil sa fie un predicator al Tau”. Peste ani, harul Domnului a facut sa cunoastem biserica adventista si sa se împlineasca rugaciunea aceasta. „Trebuie sa ramân în casa ta” e partea care ma impresioneaza ori de câte ori citesc versetul acesta.

4. Câtiva studenti, care te-au întâlnit la Stupini, îmi sugereaza sa te-ntreb: daca ma iubesti, este cea mai mare întrebare, atunci  care ar putea fi cel mai mare raspuns?
Cred ca întrebarea ma iubesti este cea mai importanta întrebare pe care ne-a pus-o Dumnezeu. De asemenea, este cea mai importanta întrebare pe care o putem pune, sau care ni se poate pune. Cel mai scurt raspuns este Da! Cel mai mare…? Cred ca e nevoie de mai multe pagini de raspunsuri (Dumnezeu, cel putin, a avut nevoie de vreo mie de pagini ca sa ne spuna asta). Noua, oamenilor, ne trebuie mai multe „foi” ca sa putem raspunde bine la aceasta întrebare. Cred ca fiecare zi care trece e o astfel de foaie. Mi-as dori ca pe toate sa fi scris bine.  N-am facut-o din pacate. Sper sa reusesc pâna la urma, pentru ca o întrebare asa de mare merita un raspuns pe masura.

5. Fiecare dintre noi avem un raspuns la o întrebare pe care, din pacate, nu ne-o adreseaza nimeni. În cazul tau care este acel raspuns?
Întrebarea e aceasta „daca ar fi sa alegi sa iei din nou viata de la capat ce-ai face si ce n-ai face din nou?”. Raspunsurile ar fi cam acestea: As fi mai atent cu timpul. As face m-ai mult sport. Nu mi-as mai calca pe constiinta. As scrie mai mult prietenilor. As petrece mai mult timp în natura. As calatori. M-as casatori cu aceeasi persoana. As alege aceeasi scoala. N-as mai lasa lucrurile pe ultima suta de metri. As învata mai multe limbi straine.  As putea continua lista. Ma opresc aici. Ce pacat ca nu ni se poate pune aceasta întrebare decât dupa. Nimeni nu poate da timpul înapoi. Putem doar sa mergem înainte. Înainte, altfel, si de ce nu, mai bine. Asta e lectia pe care o învat din întrebarea pe care nu mi-o pune nimeni.

6. Si la final o întrebare nereformulata de la familia Bosca:
Laurentiu Ionescu a oficiat cununia noastra in data de 8 iulie 2008.
Doar pentru a va descreti fruntile, vreau sa-l intreb daca mai tine minte cum a plecat mosu cu pantofii lui?
Mor de râs când îmi aduc aminte momentele. Nu stiam ca ai aflat aceasta întâmplare. Închipuie-ti, am iesit sa ma încalt si ia pantofii de unde nu-s. Nu mi-era de pantofi, ci de nunta. Cum ar fi fost ca pastorul sa dea binecuvântarea încaltat în sosoni. Pâna la urma s-a lamurit misterul disparitiei pantofilor si totul a ramas o întâmplare hazlie.