In cartea profetului Isaia se poate citi o trista dilema a lui Dumnezeu : „Ce as mai fi putut face viei Mele si nu i-am facut?”
Mereu am crezut ca atunci când respecti pe cineva, nu recurgi la linguseli, fatarnicie, „gogonele”, false plecaciuni. M-am simtit „nasol” de fiecare data când cineva a crezut ca ma „fraiereste” cu astfel de exercitii. Si simtindu-ma astfel nu am aplicat nimanui tratamentul jignitor.
Dar de tot atâtea ori am observat ca exista oameni pe care bunul simt îi lasa reci mai departe; oameni care vor mereu mai mult si mai mult din aprecieri, din politeturile pe care le considera îndreptatite. Un fel de foame neostoita dupa trufandale.
Nu ma stiu zgârcit, dar derutat am fost de acesti nemultumiti mereu, pentru ca orice le-ai da gasesc o alta imposibilitate pe care o pretind, si daca s-ar putea sa nici nu faca efortul de a cere, se considera împliniti. Ei nu se coboara la a spune ca esti obligat sa le dai flori; nu le permite super-valoarea sa-si recunoasca dependenta de lauri, de compatimiri, de „nimeni nu-i ca tine”, de s.a.m.d.
O vreme te simti vinovat, incompetent. Iti spui: oare de ce nu ma prind? Oare de ce nu stiu ce vor? Oare…
Apoi, când printre insomnii constati ca orice ai face e în zadar, îti spui: GATA. Lasa acest sac fara fund pentru altii. Nu ai tu atâtea roluri principale; nu ai atâtea stele si flori si laude si dulcegarii ca sa oferi si sa fie destul.
Cand ai reusit sa te opresti din cursa imposibila, intr-o secunda de rascruce, vezi ca de fapt ai avut tot timpul langa tine, pe foarte multi: care au oferit inainte de a li se inalta rugaciuni; care au scos cantec din clape chiar si atunci cand nu mai erau baterii; care nu ti s-au cainat vesnic si nu s-au deranjat ca nu-i rasfeti; care s-au trezit in locul tau stiind ca nu ai noapte; oameni care au inmultit locuri si paturi; care au adus zambetul pe care tu nu-l mai gaseai; care au indulcit si muraturile; care te-au facut sa simti ca-i o onoare sa slujesti alaturi de ei pe Dumnezeu; ei, care nu te-au numit sef pentru ca in inima lor erai prieten.
La rascruce, cu ei in jur, stii ca au fost darul Lui Dumnezeu pentru tine. Te convingi ca nu a fost o intamplare, ca ei, discreti, nefitzosi, talentati, dedicati, au fost acolo pentru tine.
Poti spune altceva decat MULTAM? Poate ca MULTAM FRUMOS! A FOST O ONOARE!
Si un PS care nu-mi apartine:
„Batrânii spun ca apa trece,
si spun ca pietrele ramân.
Dar lucrul altfel se petrece
Pe vechiul nostru glob, batrân
Ca piatra, orisicât de tare,
Se macina si trece stând
Iar peste trista macinare
Doar apele ramân, curgând!”
Feed RSS pentru acest articol. URL TrackBack
martie 16th, 2009 at 3:38 pm
destul de dureros, cu atat mai mult cu cat ma simt vizata…insa niciodata nu am avut intentia sa fac un rau cat de mic cuiva.iar atunci cand altii au stiut sa se planga unde trebuia am tacut din bun simt…dar se pare ca rau am facut trebuia macar sa/i iau la intrebari si imaginea mea in fata prietenilor nu ar fi avut de suferit…iar daca in weekend nu am ajuns la Dorna, mi/ar fi placut ca macar o persoana sa ma intrebe de ce? si totusi tot mai dulce e tacerea…
martie 16th, 2009 at 3:40 pm
piatra se macina, devine nisip si de multe ori ajunge temelie
martie 16th, 2009 at 8:01 pm
sper ca nu am fost printre cei care te-au jignit sau suparat …sau …cer iertare, preventiv…Doamne, dar ce suparat esti…si ce stare ne induci…ma apuca jalea…Fii mai optimist…sunt INCA oameni care te pretuiesc!
martie 17th, 2009 at 10:17 am
Darul lui Dumnezeu pentru mine a fost acela ca mi-a facut onoarea sa-L slujesc avand ca mentor un om nefitos, un prieten, un lider adevarat, o persoana care lucreaza cu dedicare, cu toata inima pentru cei mici doar pentru ca ii iubeste. Astfel, pentru ca am un bun model, am invatat si invat sa privesc intr-o singura directie: la Isus, cel care s-a aplecat asupra copiiilor si tinerilor.
Daniel, mai exista oameni care te pretuiesc si apreciaza ceea ce faci.
Cucerirea muntelui presupune trecerea prin vai!
martie 17th, 2009 at 11:32 am
Am observat ca oricat m-as stradui pe acest pamant sa ii multumesc pe oameni…nu voi reusi.Tot timpul se vor gasit cativa care sa aiba ceva impotriva si daca i-ai suparat putin isi iau jucariile si pleaca.Dar am incercat sa ii inteleg asa cum sunt si sa pastrez oarecum o distanta intre ei.Asta e tot ce pot sa fac acuma.Am sa ma rog Domnului sa ma ajute sa trec peste problemele de acets gen.
martie 17th, 2009 at 12:12 pm
Multam…multam frumos…intr-adevar e o onoare sa ma numar printre prietenii tai…sper pe vecie! pupici Alinei
martie 17th, 2009 at 12:14 pm
si…imi plac foarte mult toate poeziile tale…dar, ce parfum deosebit au cand sunt recitate de Gabi…foarte frumos si acest clip.
martie 17th, 2009 at 6:11 pm
matei 18, 15-17, ionut
martie 17th, 2009 at 9:54 pm
Ioane,
cred ca traim pe aceeasi planeta. drama devine drama cand o lasam noi sa devina. Asa ca uneori, cand simtim ca nu mai reusim, trebuie apasata tasta ignor(la unele masinarii exista)
martie 17th, 2009 at 11:17 pm
Cred ca modelul nostru ar trebui sa ramana Isus…orice nepotrivire cu Sablonul ar trebui aruncata sau distrusa. De multe ori ma intreb cand sunt intr-o situatie ce ar fi facut Isus in locul meu?
Sunt un pacatos care mai are de facut multe schimbari dar cu siguranta ignoranta nu cred ca face parte din caracterul Lui.
martie 17th, 2009 at 11:30 pm
Sunt momente in care am impresia ca totul e full.Un fel de pahar plin,o plasa indesata pana in varf.Mai exact o lume ticsita.Nu aud sa se vanda,nu gasesti sa cumperi si nici macar sa iei imprumut.Si uite,ca-i peste tot.Ne “inverzeste ” diminetile…iar noptile raman asa cum sunt mereu:negre.Parca la fiecare colt de strada,cine iti indeasa :intr-un buzunar cateva grame.Ii numesc : “traficanti”.Metoda de a atrage ramane aceeasi:Primele doze sunt gratis,dupa care devii dependent si….esti nevoit sa “te descurci” prin fortele proprii.Nu intereseaza pe nimeni cum si de unde faci rost.Te intreaba chiar,daca nu stii vre-o sursa mai ieftina…
NEMULTUMIREA asta e mai rea decat oamenii rai..
Cum zicea Daniel,stati cu mana pe butonu` ignor si-o sa fie mai bine:)
martie 18th, 2009 at 8:13 am
m-am nascut la Rachitis…”un sat uitat de lume”, ar putea spune unii.s-ar putea…nici vaccinul pe brat, pe care il are toata lumea, nu il am…insa eu imi amintesc altceva…imi aduc aminte ca acolo nu erau uneltiri, fatarnicii, rautate.am crescut frumos, curat, simplu, modest…iar astazi…astazi sunt marea naiva…cred oamenii pe cuvant.niciodata nu am stiut sa despic firul in 4,chiar nu m-am priceput la asta…”ai vazut ce replica i-a dat?”..de multe ori radeam si eu ca radeau ceilalti, de teama de ridicol, dar de putine ori “m-am prins”…unii au speculat meteahna naivitatii si au exploatat tarancuta…nu-i bai…si totusi parca as vrea sa-mi cresc copiii unde a crescut si mama lor…
martie 18th, 2009 at 8:15 am
iarta-ma mirela…tu m-ai intrebat de ce nu merg la Dorna
martie 18th, 2009 at 9:41 pm
Tulburarea ce vine din partea unui prieten este mai buna decat linistea ce vine din lipsa dusmanilor. Acum nu te mai inteleg “un pic” ci mult mai mult deoarece prin intermediul tehnologiei ne-ai oferit posibilitatea de a privi la mai mult de un suflet ce lacrimeaza. Pentru noi acest lucru este surprinzator, mai ales ca “live” nu lasi sa se vada nimic. Pentru toti cei 2392 de vizitatori unici si nu numai tulburarea produsa este mai mult decat atat, un act de incredere. Multumesc, eu si cei ce vor sa mi se alature. Macs.
martie 18th, 2009 at 10:15 pm
criticii spun ca Basescu este presedintele pe care il meritam…cum? necioplitul ala? marinarul?…da ala….e presedintele care il meritam…care se potriveste cu natia noastra…la altii e mai rau…ca de exemplu Bush care a abuzat de tasta “ignore” fara sa se mai uite la consecinte…cum? americanii merita asa ceva? poate ca da…poate ca si ei au apasat o data in viata lor pe aceasi tasta…si atunci de ce sa nu merite?…ce ai mai fi putut face Doamne?…nimic…doar iarta-ne nebunia…
martie 18th, 2009 at 10:30 pm
Mai rilo,
Credeam ca ajunge o bata la un car de oale dar vad ca la tine nu, te-ai blocat la tasta aia. Hai sa-ti spun ceva si gata:
mereu ma distrat demagogia, e drept ca nu m-am stiut mereu feri de demagogi. Oricum iti urez pretenie placuta! Sa ma anunti cand s-a terminat, ca asa se intampla mereu.
martie 18th, 2009 at 10:35 pm
macs,
treaba este ca si daca ar fi lumea asta numai din dusmani , daca ai langa tine oameni care stiu sa fie pozitivi si sa treaca dincolo de aparente, e de-ajuns.
decembrie 18th, 2009 at 11:11 am
Da, probabil, de aceea este