Drumul e-o pasare cu aripi prafuite
Si cu naravuri adunate din furtuni
Când sa pasesti le simti mereu trudite
Când sa te-nalti, coboara-n vagauni.
Adesea drumul nu-i decât un cântec
Îl stii dar nu ti-l amintesti deloc
Si cauti tonuri de blestem ori de descântec
Uitând ca-s amândoua la un loc.
Drumul e-o vorba, parca înteleapta
Prin care tot alergi si cauti înteles
Dar te cufunzi în bezna, treapta dupa treapta
Iar rostul înca tot nu l-ai cules.
Da, drumul e o rugaciune nerostita
Nu o cioplesti, ti-i teama sa n-o strici
Si sta precum iubirea sade muta, nezidita
Cum stau poverile în spate la furnici.
Caci drumul este fluviul netrecut,
Caci drumul este ne-nflorita stea;
Sa stii ca drumul e o alba aripa de lut
Caci drumul este viata mea.
Feed RSS pentru acest articol. URL TrackBack
martie 13th, 2009 at 3:01 pm
[...] Articol preluat de pe danielchirileanu.ro. Click aici pentru a citi acest articol pe site-ul sursa. Voteaza acest articol: (Nici un vot inregistrat) [...]
martie 13th, 2009 at 5:05 pm
Pff…imi place foarte mult poezia asta,Daniel.Mai ales versurile( Da,drumul e o rugaciune nerostita,Nu o cioplesti,ti-i teama sa n-o strici.)
E atat de adevarat..din pacate!..
M-am tinut de promisiune si m-am hotarat pana la urma:) sa postez una din poeziile mele,pe blogul tau..De obicei scriu cand sunt in depresie;))…si cum sunt cam tot timpul..(glumesc)..
CONTEMPLARE
Culoarea diminetii de astazi e alta.
Se schimba adierea vantului seara,
Si luna e din ce in ce mai frumoasa.
Da nuanta unor versuri ce stau sa apuna
Iar ritmul melodiei il numeste:tandru.
Inlatura praful discoridei,si-n loc presara:
Smaralde.
Uratul mandriei il numeste defect,
Si-l slefuieste cu grija.
Starpeste minciuna,
instaurand adevarul.
Nu se clatina niciodata,
Nu-si ia cuvantul inapoi.
Deschide ochii,s-o prinzi.
Si apoi,da-o la toti:
Cu dobanda!
Modifica-i dimensiunea pana la cer.
Pentru ca asta inseamna:
Iertarea!
martie 13th, 2009 at 7:29 pm
atata valoare in mesaj si forma…ca ma simt mult prea mica pentru a-mi permite sa adaug vreun comment
God bless you!
martie 15th, 2009 at 11:32 pm
Paula,
locul poeziei este acolo , sus,
iti urez “depresii” cat mai multe