Cand eram mica imi doream si visam la zilele cand voi fi mare. Cand sunt mare mi-e tare dor de zilele cand eram mica. Atunci, s-au petrecut multe minuni. Una mi-e tare draga, imi aminteste de timpul cand faceai concursuri din cartea Educatie cu tinerii de la Dorna si Alina a facut cornulete cu ravase. Frate-miu a luat cel mai mare cornulet crezand ca va manca cel mai mult, dar spre nenorocul mamei, acolo era o intrebare la care ea a trebuit sa raspunda )Eram foarte atenta la tot ce se intampla. Imi ziceam ca asta voi face si eu . Imi placeau asa mult acele intalniri. Stiam ca se petrece ceva foarte interesant si oamenii veneau de placere si studiau nu pentru premii, pentru bucuria de a cunoaste, de a fi impreuna cu ceilalti. In acele zile tu ma intrebai “ce mai faci” iar Alina imi zambea frumos. Cred ca de atunci va iubesc. De la voi am invatat sa-i respect pe copii si sa ii privesc cu pretuire. Oamenii mari mai uita gesturi si priviri de-ale celorlalti, dar copiii nu!!!

Ce bine ca exista dorul si copilaria, jocul, veselia, muntele si prietenia. Ce frumos ca are de ce sa ne fie dor! Mi-e dor de cer pentru ca acolo se va face o hora mare unde se vor strange toate dorurile si noi ne vom juca cu ele. Noi si ele, (dorurile), vom fi ACASA! Ceva imi spune ca suntem foarte aproape de hora la care visez.

[...] Articol preluat de pe danielchirileanu.ro. Click aici pentru a citi acest articol pe site-ul sursa. Voteaza acest articol: (Nici un vot inregistrat) [...]

M-a emotionat pana la lacrimi…fiecare avem doruri si amintiri, regrete dupa ce a fost ieri…doruri dupa ce a fost…dupa ceva ce va veni…Imi amintesc cu drag de copilaria mea, sunt persoane care mi-au ramas dragi si acum, si cateodata regret ca nu mai sunt copil (chiar daca uneori ma straduiesc si ma prefac copil), as vrea, daca as putea, sa dau timpul inapoi…constat ca nu se poate, retraiesc momente si…inainte, spre CASA…Acolo vom fi din nou …COPII!

Superb. Imi place ideea de dor după ce n-a fost (după ce n-am avut). Este similară cu ideea de amintiri din viitor…

de ce oare nu mai suntem acei copii inocenti, liberi de prejudecati, impresionabili, visatori, o intrebarea care mi-o pun si eu ades.

frumoase versuri, mi-a placut foarte mult imaginea mamei veghetoare

imi place mult, defapt am trimis acest coment pt. a spune ca citesc cu drag poezile, Duhul lui Dumnezeu este peste tine, felicitari

…adevarata hrana pentru suflet, asta reprezinta pentru mine poeziile lui Daniel Chirileanu. Domnul sa-si reverse in continuare pacea si Duhul Sau asupra ta, om al lui Dumnezeu!…

Multam de aprecieri, sper ca voi reveni mai mult aici cand ma reculeg dupa intamplarile din ultima vreme
multam de intelegere
dc

se pare ca “acea vreme de revenire” e inca departe…acu esti in mijlocul faptelor…succes pentru vara asta asa incarcata…si putere sa va dea Dumnezeu sa rezolvati totul cu brio!

tanjesc dupa dorul inca netesut de ganduri,

Parca seamana a dor de dor.

AS vrea sa invat pe de rost poezia, te face copil curat, carte alba………