iulie 25th, 2009 
daniel Iarna lui cuptor
I-o iarnă fără margini vara asta
Înţepeneşte pâinea sub viforul din soare
Şi curg prin noi nisipuri topite dinspre mâine
Ne-au îngheţat şi ochii de lacrimă şi sare
Ca-n albe anotimpuri zidite cu năpasta.
M-am întâlnit din nou cu nimeni
Venea de nicăieri, cu urme viscolite
Urca în valea umbrei ce nu-i de-o veşnicie
Şi-am priceput că văd istorii necioplite
Că eu şi toată lumea nu ne-am născut asemeni.
Parcă mi-i dor şi nu ştiu către unde
Parcă mi-i somn deşi nici azi nu m-am trezit
Visez că dorm şi uit din nou închipuiri ucise
Drept când alerg spre locul nezidit
Deşi nu-ntreb, mereu mi se răspunde.
Tot simt că gerul curs din soare
Îmi toropeşte paşi desculţi prin clipe ninse
Şi nu-nţeleg spre unde şi ce mă cheamă totuşi
Când iernile din gânduri mă dor minuni aprinse
Şi ştiu că până niciodată sunt iarnă călătoare.
Da, eu sunt iarna mea din vara asta
Şi-ngheţ de teama arşiţei din gânduri
De-aceea trec doar noaptea şi ning spre mine însumi
Ca să–ţi rămână ţie răcoarea dintre rânduri
Să-mi ningă numai mie, atât; cu asta basta.
Posted in 
Exceptional!!!!!!!!!!
[...] Articol preluat de pe danielchirileanu.ro. Click aici pentru a citi acest articol pe site-ul sursa. AKPC_IDS += “3693,”;Popularity: unranked [?] Voteaza [...]
imi pare bine si multumesc lui Dumnezeu ca exista oameni atat de talentati pe pamant…felicitari…sa ne faca El parte la ”Iarna vesniciei”
Daniel, ti-a fost atacat blogul?
Cum de nu mai scrii in ultima vreme?
Cand amurgul coboara peste noi cu graba,
de parca cineva l-ar zori,
Cand soarele rasare prea devreme
pentru a ne chema din nou la alergare,
Cand ninge cu nuante de frunze zglobii
peste pasii obositi de asteptare,
Ne coboram in tinda dorul
pe un strat de ganduri si simtiri
si scoatem la iveala
un cuvant de-ncurajare,
un manunchi de rugaciune,
pentru omul neobosit in a darui
din visteria inimii lui.
Ne lipsesti! Mai da-ne un semn de viata!
Ne-ai uitat? (:-((
Ca sa va mai astamparati dorul: http://www.majesty.ro..search : Daniel Chirileanu.:) Daniel…oricum,ne e dor de blogul tau!:)
nu mai trecusem demult pe aici, ce ravasitoare starea asta de poezie, mi-a placut!
Kyty…frumoasa poezie…la mai muuuuuuuulte! Ai avut pe urmele cui calca…